Motivarea Curții
(…)

60. În opinia Curții, mai multe elemente impun o examinare atentă. Curtea observă mai întâi că în decizia care autoriza supravegherea reclamantului nu se precizau intervalele de timp concrete (supra, pct. 8). Din aceste elemente deduce că reclamantul a fost supravegheat constant, inclusiv noaptea, fapt necontestat de altfel de Guvern. Curtea mai observă că din raportul de expertiză realizat în speță, ca și din hotărârile instanțelor naționale, reiese că echipamentul tehnic instalat în biroul reclamantului putea capta atât sunetele, cât și imaginile (supra, pct. 22-23). Prin natura sa, înregistrarea imaginilor are un caracter mai important decât înregistrarea sunetelor. Curtea reamintește că, în ceea ce privește supravegherea video la locul de muncă, așteptarea pe care în mod rezonabil o poate avea salariatul în materie de protejare a vieții private rămâne ridicată în spațiile de lucru închise, precum birourile [a se vedea, în acest sens, Lopez Ribalda și alții împotriva Spaniei (MC), nr. 1.874/13 și 8.567/13, pct. 125, 17 octombrie 2019]. În plus, constată că Guvernul nu a risipit îndoielile cu privire la amplasarea exactă a echipamentului de supraveghere, în vreme ce reclamantul afirmă că și camera sa era filmată (supra, pct. 10 și 48). Curtea observă și că supravegherea reclamantului a durat o perioadă de circa 4 luni. Reține, în cele din urmă, că executarea acestei măsuri a continuat în pofida faptului că expunerea unor aspecte privind viața privată a reclamantului a fost evidentă pentru anchetatori încă din faza incipientă a anchetei, în special date fiind numeroasele intervenții ale tehnicienilor parchetului care se deplasau la fața locului. Or, nu rezultă că acest element a fost luat în considerare de organele care au continuat să capteze imaginile și sunetele produse în biroul reclamantului și care ulterior au procedat la o măsură atât de intruzivă precum percheziționarea biroului respectiv.

61. Curtea evidențiază și că reclamantul a fost supravegheat constant, urmărindu-se deopotrivă înregistrarea sunetelor, ca și a imaginilor, și aceasta pe o perioadă considerabilă. Consideră că, prin natura și durata lor, măsurile la care a fost supus reclamantul au fost intruzive și că au fost expuse aspecte ale vieții sale private și uneori foarte intime. Curtea observă că Guvernul nu a semnalat cauzele care să justifice continuarea supravegherii, din moment ce ancheta a pus în evidență aspecte privind viața privată a reclamantului, ca și decizia de a proceda în continuare la o măsură atât de intruzivă precum percheziția. (…)

Text integral

Deschide chat
Aveți nevoie de ajutor?
Bună 👋
Cu ce vă pot ajuta?