Cererea reclamantului se referă la pretinsa inechitate a procedurii penale desfășurată împotriva sa, în măsura în care condamnarea pentru uciderea lui M.Ü., a avut la bază declarația unui martor ocular anonim, pe care nu l-a putut confrunta în mod direct.

Aplicarea principiilor

Curtea va aborda următoarele aspecte: (i) dacă a existat un motiv întemeiat care să justifice ascunderea identității martorului; (ii) dacă a existat un motiv întemeiat pentru absența sa; (iii) dacă elementele de probă prezentate de acesta au stat la baza condamnării reclamantului într-un mod exclusiv sau decisive sau dacă au avut o importanță semnificativă pentru acesta; și (iv) dacă existau suficienți factori de contrabalansare pentru a compensa neajunsurile pe care apărarea a fost nevoită să le suporte față de elementele de probă prezentate de martorul X.

i. Dacă a existat un motiv întemeiat pentru a păstra identitatea martorului secretă

În acest moment, Curtea constată că a statuat deja în mai multe cauze împotriva Turciei, deși în cadrul criticilor referitoare la articolul 5 din convenție, că simpla reproducere a formulării conținute în dispozițiile legale nu poate fi considerată un raționament suficient pentru punerea în aplicare a unei măsuri de protecție care nu dispunea în mod clar de o evaluare individualizată, ținând seama de circumstanțele specifice ale unui anumit caz (a se vedea Hotărârea Șık împotriva Turciei, nr. 53413/11, § 62, 8 iulie 2014). Aceste considerații sunt valabile și în speță, având în vedere faptul că instanța de judecată nu a explicat existența elementului prealabil care să îi permită să păstreze secretă identitatea martorului X în temeiul articolului 58 alineatul (2) din Codul de procedură penală.

ii. Dacă a existat un motiv întemeiat pentru neprezențarea martorului X la proces

Curtea concluzionează că guvernul nu a dovedit că instanțele naționale au stabilit temeiul factual sau juridic al oricărui motiv întemeiat pentru absența martorului X. Cu toate acestea și în pofida faptului că este imperativă, absența unui motiv întemeiat pentru neprezentarea unui martor nu este, în sine, o dovadă deplină a echității procesului în ansamblul său.

iii. Dacă mărturia martorului absent a stat la baza condamnării în mod exclusiv sau decisiv

În ceea ce privește măsura în care instanțele naționale s-au întemeiat pe elementele de probă prezentate de martorul X în momentul pronunțării hotărârii de condamnare a reclamantului, Curtea observă că instanța de judecată nu a examinat ponderea care trebuie dată probelor prezentate de martorul X. Instanța nu a demonstrat că era conștientă de faptul că aceste probe au avut mai puțină greutate (a se vedea Schatschachwili, citată mai sus, § 126).

Pe scurt, Curtea concluzionează că, chiar dacă nu ar fi fost singurul motiv, elementele de probă prezentate de martorul X au fost decisive pentru condamnarea reclamantului pentru uciderea lui M.Ü. (a se vedea Schatschachwili, citată mai sus, § 144).

iv. Dacă existau suficienți factori de contrabalansare pentru a compensa neajunsurile pe care apărarea a fost nevoită să le suporte față de elementele de probă prezentate de martorul X

În orice caz, considerând că reclamantul a suferit o restricție deosebit de gravă în ceea ce privește capacitatea sa de a testa în mod corespunzător și echitabil fiabilitatea probelor prezentate de martorul X, ca urmare a faptului că acesta este atât „absent”, cât și „anonim”, în sensul jurisprudenței sale în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (d) din convenție și ținând seama de poziția indiferentă a instanțelor naționale față de aceste elemente de probă; absența unui motiv întemeiat pentru neprezentarea sa la proces și a ceea ce era în joc pentru reclamant, și anume închisoarea pe viață, Curtea nu poate concluziona că simpla existență a unei înregistrări video a declarațiilor martorului X era de așa natură încât să fie suficientă pentru a compensa restricțiile impuse apărării în capacitatea sa de a contesta efectiv aceste elemente de probă, decisive pentru condamnarea reclamantului, cu atât mai mult cu cât Curtea de Casație nu a remediat deficiențele menționate mai sus [a se vedea Rozumecki împotriva Poloniei (dec.), nr. 32605/11, § 63 in fine, 1 septembrie 2015).

În consecință, considerațiile de mai sus permit Curții să concluzioneze că reclamantului nu i s-au oferit garanții adecvate, proporționale cu natura plângerilor sale și cu importanța a ceea ce era în joc pentru el, și anume închisoarea pe viață, permițându-i să testeze suficient fiabilitatea și veridicitatea probelor prezentate de martorul X, în conformitate cu garanțiile unui proces echitabil în temeiul articolului 6 din convenție [a se vedea Hulki Güneș împotriva Turciei, nr. 28490/95, § 96, CEDO 2003-VII (extrase)].

Text integral

Deschide chat
Aveți nevoie de ajutor?
Bună 👋
Cu ce vă pot ajuta?