#constituireaunuigrupinfracționalorganizat; #spălareabanilor; #evaziune fiscală

Art. 5 § 3 • lipsa unor motive relevante și suficiente pentru a decide continuarea detenției; Art. 6 § 2 • încălcarea prezumției de nevinovăție

În esență, CtEDO a constatat următoarele:

  • În ce privește pericolul comiterii de noi infracțiuni: „(…) autoritățile se străduiesc să explice de ce, având în vedere acuzațiile multiple și natura foarte mediatizată a procedurilor penale (…), s-a putut imagina că solicitantul va continua să opereze schema infracțională de care a fost acuzat.” (par. 107)
  • În ce privește riscul de influențare a martorilor și de alterare a probelor: „(…) din moment ce probele necesare pentru stabilirea faptelor au fost deja administrate, având în vedere garanțiile procedurale existente în dreptul intern împotriva influențării martorilor, concluzia instanțelor interne cu privire la existența unui risc de presiune asupra martorilor sau de alterare a dovezilor pare nefondată (…).” (par. 108-110)
  • În ceea ce privește riscul de fugă: „(…) Reclamantul a fost arestat în Franța în temeiul unui mandat european de arestare. Cu toate acestea, potrivit documentelor din dosar, el însuși a fost cel care a informat autoritățile bulgare cu privire la locația sa și la faptul că se va întoarce în Bulgaria la 26 octombrie 2018 cu avionul, când știa că trebuia să se înfățișeze în fața autorităților în contextul unei anchete penale (…). Tocmai la această dată, și înainte de îmbarcarea la Sofia, a fost arestat de poliția franceză pe aeroportul din Nisa (punctul 14 de mai sus). Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea consideră că acest argument nu poate justifica în sine constatarea existenței unui pericol de fugă”. (par. 112) Totuși, „(…) legăturile personale și profesionale stabilite cu țările străine, resursele financiare considerabile și, mai presus de toate, convorbirile interceptate cu telefonul mobil ascuns în celula sa. (…)”, „ar putea justifica persistența pericolului de fugă pe o perioadă relativ lungă și, prin urmare, menținerea detenției solicitantului”. (par. 113), Chiar și în prezența acestor din urmă elemente concrete și serioase, Curtea a apreciat că „la data de 2 decembrie 2020, s-a constatat că pericolul de fugă a scăzut având în vedere timpul petrecut în detenție și dificultățile de călătorie asociate pandemiei COVID-19”, și oricum, „refuzul eliberării solicitantului s-a întemeiat pe riscul de recidivă și de a influența martorii, motive pe care Curtea le-a considerat irelevante în această etapă a procedurii penale (…)”. (par. 114)
  • Declarațiile procurorilor publicate la 28 octombrie 2018, precum și motivele deciziei pronunțată la 7 decembrie 2018 au încălcat prezumția de nevinovăție. (par. 155)

Text integral (FR)

Deschide chat
Aveți nevoie de ajutor?
Bună 👋
Cu ce vă pot ajuta?